Scurt Istoric al Catedrei de Psihologie
Catedra de Psihologie a fost creată o dată cu înfiinţarea Universităţii Daciei Superioare la Cluj în 1919. Primul ei titular a fost Florian Ştefănescu Goangă, format la primul institut de psihologie din lume - institut creat de W. Wundt la Leipzig în Germania (1879) - în cadrul căruia şi-au făcut ucenicia cei mai mulţi dintre psihologii de seama din prima parte a secolului XX.
În 1922 a fost înfiinţat în cadrul Universităţii, Institutul de Psihologie experimentală, comparată şi aplicată, cel dintâi institut de acest fel din România. Graţie excepţionalului talent organizatoric şi tenacităţii titularului disciplinei, Institutul a ajuns în scurt timp să posede o aparatură modernă şi o bibliotecă ce cuprindea cele mai de seamă cărţi şi periodice din ţările în care psihologia înregistra importante progrese. Catedra însăşi a fost încorporata institutului, care va deveni spaţiul de formare - pe parcursul a doua decenii - a şcolii clujene de psihologie, recunoscută ca atare de istorici ai ştiinţei (T.. Herseni, M. Bejat).
Dacă la înfiinţarea institutului (în 1922), cercetarea de psihologie experimentală era aproape necunoscută în România, spre sfârşitul anilor `30 dispunea de un cadru instituţional, de un mentor ştiinţific recunoscut şi respectat, de un colectiv didactic şi de cercetare valoros, publica o revista proprie şi dispunea de un oficiu autonom de editură, toate acestea fiind dublate de preocuparea constantă pentru deschiderea psihologiei către viaţa reală.
În anii dictaturii comuniste, tot ceea ce s-a clădit cu trudă în două decenii şi jumătate, s-a pierdut în circa 2-3 ani (1948-1951). Reforma comunistă a învăţământului din 1948, făcută după model sovietic, a împins psihologia într-un sever con de umbră. Desfiinţarea Institutului de Psihologie cu pierderea localului, încetarea apariţiei Revistei de Psihologie, desfinţarea oficiul de editura, reducerea efectivul catedrei la 4-5 membri, au avut un impact negativ asupra dezvoltării ascendente a psihologiei clujene.
La începutul anilor 1960 a luat fiinţă o secţie de Psihopedagogie, iar ulterior (în 1968) - o Secţie de psihologie. Din păcate, în anul 1977, cele doua secţii au fost suprimate (la fel ca toate departamentele de psihologie din ţară) prin decizii abuzive şi iraţionale luate la nivelul de vârf al conducerii partidului comunist.
Odată cu schimbările politice, economice şi sociale induse de evenimentele din decembrie 1989 a fost posibilă renaşterea psihologiei româneşti şi a celei clujene. În 1990 s-a reînfiinţat Secţia şi Catedra de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai, în jurul prof. Ioan Radu (şef catedră: 1990-1995), care a reuşit să coaguleze în jurul său un colectiv valoros de psihologi şi să imprime standarde înalte de performanţe ştiinţifice. S-au făcut eforturi uriaşe pentru a recupera în cercetare şi în activitatea didactică anii pierduţi, astfel încât, în scurt timp şcoala de psihologie clujeană s-a reafirmat în plan naţional şi internaţional ca o şcoală de psihologie cognitivă aplicată de înaltă reputaţie ştiinţifică reflectată în publicaţii, cercetări, proiecte, colaborări internaţionale. Sub conducerea profesorului Mircea Miclea (1996-2004) catedra a devenit Centru de Excelenţă în psihologie, sincronizată la standardele ştiinţifice şi didactice internaţionale. Activitatea, motivaţia şi dedicaţia sa faţă psihologia clujeană devenită punct de referinţă pentru psihologia românească a fost continuată cu aceaşi abnegaţie şi energie de profesorul Adrian Opre (şef catedră 2005-2007). Generaţia de psihologi de după 1989 este mândră de calitatea de urmaşi ai prestigioasei generaţii interbelice în afirmarea psihologiei româneşti în plan European şi mondial. Eforturile sale susţinute sunt îndreptate nu doar spre obţinerea unor performanţe ştiinţifice înalte dar şi spre formarea unor noi generaţii de psihologi care să ducă mai departe renumele şcolii clujene şi să promoveze valorile secolului XXI, în care psihologia este ştiinţa omului în context social şi cultural şi să militeze pentru reducerea inegalităţilor sociale şi pentru drepturile umane şi progresul umanităţii.
